KY Moments

Pasiunea pentru fotografie – amenintata de tehnologie

Voi incepe aceasta postare cu o intrebare: Tu de ce te-ai apucat de fotografie?

Poate aveai un aparat foto pe film prin casa, cand erai mic. A fost al parintilor tai, si ai apucat si tu sa-l folosesti cat era  inca la moda. Ti-ai dat seama ca iti place si te-ai hotorat sa continui in acea directie.

Poate ai avut ocazia de a incerca noul aparat foto al unui prieten si ti-ai dat seama ca te pricepi.

Sau..poate erai ca mine: genul de persoana care detesta sa fie fotografiat, dar adora sa-i fotografieze pe altii.

Care a fost primul tau contact cu un aparat foto? Cum a fost? Iti mai amintesi acea senzatie de nerabdare de dinainte si de satisfactie personala de dupa ce ai realizat o imagine superba? Acea senzatie de bucurie si de mandrie stiind ca ai inghetat o milisecunda in timp, un moment, un zambet, un apus de soare superb, un moment din viata care a trecut demult, dar TU ai reusit sa o capturezi pentru totdeauna?

Poate erai adeptul preciziei si al productivitatii, vrand mereu sa documentezi totul pentru istorie, pana la cel mai mic detaliu.

Se spune ca fotografia este cel mai bun remediu pentru o memorie slaba. (Photography is the best cure for a bad memory.-John E. Burkowsky) Vorbesc cu tine, fotojurnalistule. Meseria ta este sa capturezi momente  care spuna povesti, sa puna intrebari, sa documentezi totul pentru generatiile viitoare.

Poate esti acel foodie (un fel de gurmand) de pe Instagram, caruia ii place sa-si pozeze toate mesele, inainte de a le savura, fara sa stii (sau poate ca stii) ca imaginile tale atrag mai multi vizitatori la acel local/restaurant ca orice review.

Oricare ar fi motivul tau, nu-l uita. Chiar daca juratii concursurilor la care participi nu te aprecieaza, chiar daca te refuza site-urile de stock photography din n+1 motive, chiar daca aparatura este invechita, nu renunta. Sau dinpotriva: chiar daca ai succes si mai multi clienti decat poti duce, chiar daca asteptarile si standardele devin din ce in ce mai exigente si ireale, adu-ti aminte de ce o faci, si nu uita de unde ai pornit. Nu uita acel moment care te-a facut sa te indragostesti de aceasta arta.

Simt nevoia de aceasta incurajare, deoarece in ultimul timp am tot vazut fel si fel de branduri lansand cate ceva nou, atatea site-uri facand diverse oferte, atatea soft-uri de editare performante, ATATA tehnologie inovatoare facandu-si aparitia in industria foto-video, incat devine la un moment dat, coplesitor. Companiile iti ofera, contra unor sume destul de piperate, orice chichita ti-ai putea inchipui ca ai nevoie pentru ati aduce viziunea la viata in cel mai simplu (si in acelas timp complicat) mod posibil: Telecomezi wireless, conectivitate la smartphone, filtre, grip-uri, reflectoare, monopied/trepied super flexibil, monitoare 4K, o gama extraordinar de larga de obiective care ne permit sa capturam in imagini orice de la un fulg de nea pana la craterele de pe Luna, s.a.m.d.

Nu spun ca toate aceste accesorii nu isi au rostul. Multi din noi avem nevoie de ele in scop profesional, ca sa putem satisface nevoile clientilor nostrii. Cerintele se schimba, trendurile se schimba, la fel si perceptia oamenilor in ceea ce priveste esteticismul. Ce este considerat placut privirii, dar ce este respingator?

Recunosc, si pe mine ma tenteaza cateva dintre aceste accesorii si echipamente foto, dar nu mi-as dori sa cad in extreme. Am chiar si un wishlist pe f64, dar veti putea observa ca tind mai mult spre aparate foto si cateva obiective, adica strictul necesar, nu spre accesorii. Ca oricine, si eu sper ca aceste obiecte ma vor putea ajuta sa capturez ceea ce vad, fara sa fie nevoie de procesare ulterioara. Vise ciufulite, cum se spune. Mereu va exista acel detaliu minor de corectat, acea luminozitate de ajustat, acel focus care nu a iesit tocmai cum trebuie. Sunt convinsa ca, folosite cum trebuie, si desigur cu setarile potrivite, fotografiile pot iesi superbe (dar niciodata mai superbe ca in realitate).

Nu uita insa, ca povestea pe care o spune acea fotografie, sentimentele pe care le va transmite si impresia pe care o va lasa depinde nu de cat de mine esti echipat, nu de cat de fain este aparatul tau, ci de depinde persoana din spatele vizorului.. depinde de tine.

Nu va spun sa nu mai luati accesorii, sau sa nu va luati cel mai tare aparat foto de pe piata, daca asa va doriti, dar nu va lasati tot echipamentul si complexitatea setarilor sa va distraga atentia. Nu uitati sa traiti momentul.

Aceasta incurajare se adreseaza de asemenea tuturor celor care s-au lasat prinsi in monotonia vietii, si tuturor celor care au ajuns sa fie sufocati de munca, munca si mai multa munca.

Fratilor, stingeti laptop-ul / calculatorul, puneti-va telefonul de silent si luati-va aparatul de pe unde statea sa adune praf si luati-l la plimbare, asa cum faceati inainte! Doar nu ati dat niste multe milioane pe el ca sa stea pe raft de frumos. Deconectati-va de probleme si de munca macar o zi, si redescoperiti-va pasiunea redusa la tacere!

Cam atat am avut de zis.. Daca ati citit pana la sfarsit, va multumesc!

Revenind la intrebare de la inceputul articolului: Tu cum te-ai apucat de fotografie? Astept raspunsurile voastre in rubrica de comentarii.

Sharing is caring!

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *